Citesc și nu îmi vine să cred cum se pot schimba oamenii, fapt care îmi aduce aminte de Mântuitorul Iisus Hristos în Duminica Floriilor, ca să urmeze la mai puțin de o săptămână, Vinerea Răstignirii. Pare desprins din același tipar și linșajul de astăzi, cu precădere făcut de către instituțiile pe care le-ai slujit și pe care le-ai iubit atât de mult: mediul universitar și mediul eclesial.
Cât de ușor uită unii de respect și despre cine vorbesc... sau, să fi fost frica de a vorbi pentru că respectivul este/era încă în funcțiile de care unora le este frică, acolo unde nu este frică (Psalmul XIII, 5)?
Cum oare pot fi dogmatizate cuvintele/"derapajul" care dacă este citit cu atenție, fără să fie decontextualizat și privit și din poziția vorbitorului este evident că este vorba de ceva mult mai mic și mai neînsemnat decât încearcă Baconschi, Papahagi, Bănescu și ceilalți pe care nu vreau să îi mai amintesc? Dă bine să dăm cu piatra, nu? Citiți încă o dată declarațiile și... încă o chestie: a auzit cineva exact care a fost contextul întregului răspuns al părintelui? A apărut pe undeva în public audio? Sau doar trunchiat, ce a plăcut opiniei să audă? Și cum stă bine „creștinilor” de astăzi, promt s-au dezis de toate cele declarate ( și de cele 99% care sunt păreri pertinente, personale, argumentate și bazate pe Revelație).
Părintele Răducă este un om impulsiv, este un om aprig în cuvânt, tăios și adânc, ca un bisturiu. De aia nu a plăcut nimănui, cu excepția celor puțini... Care au încercat să vadă în spatele cuvintelor, Cuvântul. Ce păcat!
Nu sunt aici să spun ce a făcut rău... Din fericire, este unul dintre puțini, dacă nu chiar singurul cel puțin din ultimii 30 de ani care a recunoscut...că a greșit. Și-a asumat... Știți? Predă morala practică, și practică morala pe care o predă....
Obsedat sexual, frustrat, securist, omul patriarhului sau arogant... Toate aceste denumiri sunt cunoscute sutdenților și nu numai, nu? Atunci când vă referiți la părintele Răducă... Deh, „să se răstignească!”. Din păcate, se uită că în ultimii 30 de ani, cuvântul său, articolele sale și intervențiile sale au fost impecabile în ceea ce privește modul de a problematiza, pentru astăzi, legea morală a lui Hristos la chestiunile presante ale zilei. (Rectul nu e organ reproducător în niciun manual de anatomie, mai țineți minte?)
Păcat că, ceea ce gândim și noi, și știm că nu este normal în corectitudinea politică care domină în mod intim și eclesialul ortodox care a mai rămas astăzi, a devenit incorect pentru societatea și lumea BORtodoxă de astăzi.
NU sunt aici să iau apărarea, NU sunt aici să scuz ce nu este de scuzat.... S-a făcut o greșeală, însă mică... care deranjează, care supără, pentru că vorbește de avort, pentru că vorbește de viol, pentru că vorbește de homosexuali, toate subiecte tabu în mediile ortodoxe si sociale, intoxicate de aceste patimi grele.
Motto-ul acestei ore târzii de 22:54 este unul simplu: Capul lui Răducă vrem! De la Rector, Ministru, purtători de cuvânt, atârnători si atârnătoare, foști și foste cățeluși, cățelușe și cățelandri, liberali, sociali, conservatori și alte denumiri și denominațiuni. Și încă nu s-a încehiat... De abia, începe „săptămâna pătimirilor”, pentru unul care a fost și, sper să rămână, o voce care nu s-a sfiit să spună ce gândește, chiar și atunci când greșește și care ne-a învățat să fim verticali moral. Dacă v-a citi vreodată aceste rânduri, îi spun cu admirație și cu respectul ca față de tatăl meu: „Nu sunteți singur. Îl aveți pe Dumnezeu alături, care din fericire iartă mai repede și mângâie mai profund decât oamenii”. Și suntem și noi câțiva, care vă stimăm, pentru că știm să vedem printre rânduri și mai departe de rânduri... persoana.
„Acolo, afară, dincolo de ce e bine şi dincolo de ce e rău, există un câmp imens. Ne vom întâlni acolo. Când sufletul se odihnește acolo, lume ți se va părea un loc prea mic ca să mai vorbești despre ea”
Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī
Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī
Nu mi se pare ca a greșit, așa cum miști o mâna cu mintea, așa pui in funcțiune și aparatul genital (ma refer la adevarata funcție de a reproduce pt care a fost făcut), cred cu tărie ca la un anumit nivel de conștient sau subconștient poți controla și acest aparat dacă sa rămână însărcinat sau nu. Ii dau dreptate și pentru ideea cu prezervativul, dacă vrem sa fim sinceri in cel mai adânc mod. Dacă am fi creștini adevărați am avea credință in Dumnezeu ca ne va da el daruri(copii) când considera ca e vremea și nu ar mai exista inventia asta de cauciuc. Ce schimb sa se producă și ce dăruire când eu dau și dau tot pe mine... Cât privește ideea cu musulmanii știu ca dacă iubești pe cineva îl lași liber chiar și atunci când ii vrei binele, nu trebuie forțat nimic, dar apoi practica bisericii este sa te rogi pt cel căzut, și atunci poate din perspectiva asta a spus-o, de asta îți dau dreptate la ceea ce ai spus vizavi de context trunchiat.
RăspundețiȘtergereEsențialul este ca trăim vremurile de pe urma, și dacă avem conștiința asta trebuie sa ne așteptăm la tot mai multe lucruri de genul asta, pt ca noi nu suntem din lumea asta și lumea asta nu prea vrea sa mai vadă adevăr bine și frumos și este normal ca lumea sa vrea sa scoată din ea lucrurile astea. Deci, intr o lume anormala este normal ca lucrurile astea sa se întâmple, și atunci, cu aceasta conștiința trebuie sa ne așteptăm și noi ca pe măsura implicării a fiecare dintre noi, vom păți și noi așa. Nu este nimic nou, majoritatea apostolilor au fost omorâți de bisericile lor, politicul sau pontiu Pilat nu a fost deranjat de Hristos.
Poate ca suna ciudat și poate pentru ca nu sunt implicat direct, eu ma bucur de ce văd, pt ca pt mine personal, lucrurile astea sunt indicatoare ale faptului ca suntem cernuti și intr un fel împinși spre sfințenie cu lucrurile astea, sigur ca exista și aportul personal, dar când toate astea știu ca sunt vremelnice, consider ca el a câștigat zilele astea mult, și faptul ca Dumnezeu a binevoit sa fie pus intr o asemenea postura, este rezultatul muncii întregii sale vieți, pt ca “Fericiți veți fi când va vor ocară pe voi și va vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră mințind pentru Mine. Bucurați va și va veseliți ca plata voastră multă este in ceruri”. Acest “Mine” in zilele noastre consider ca nu este altceva decât propovăduirea adevărului sau a normalului in adevăratul și adâncul sau sens pe care lumea de azi nu îl mai vrea și nici nu vrea sa mai audă de el.
Îți multumesc și ție ca mi ai dat ocazia sa îmi exprim mai bine gândurile.
Sa mulțumim Bunului Dumnezeu ca ne a dat ocazia sa vedem și sa nu dormim, pt ca este un mare noroc(voie divina) ca gândim așa cum o facem acum și nu altfel, și nu este un merit personal