Ceea ce veți citiți nu îmi aparține și atunci când va fi publicată în cartea autibiografică sau de povești a celui care mi-a trimis-o, promit să pun nota de subsol și să nu îmi asum creditele pentru ea. Una dintre cele mai frumoase short-story-uri pe care am citit-o vreodată în viața mea, de la unul dintre adolescenții/tinerii/prietenii pe care îi apreciez enorm. Lecturare plăcută!
Într-o liniștită zi de miercuri un băiat singur și plictisit s-a pus cu capul pe pernă.
Dintr-o data a văzut cum întrerupătorul se cearta cu becul :
-Dacă nu aș fi eu, nu te-ai aprinde!
-Dacă nu aș fi eu, nu ai avea ce să aprinzi...
În acel momentul băiatul a picat pe gânduri. Oare cine avea dreptate?
Intrăîtr-o stare de meditație, insă nu pentru mult timp, deoarece atenția sa este captată de alta ceartă dintre clanță si ușă
-Dacă nu aș fi eu, nu te-ai mai deschide niciodată!
-Dacă nu aș fi eu, tu nu ai avea nici un rost...
Băiatul pică pe gânduri...
Se opri puțin, își cere scuze profesorului N. deoarece l-a deranjat la o ora târzie doar pentru că se plictisea și a vrut sa își lase imaginația liberă și după a început sa se gândească...
A ajuns la concluzia că de multe ori in viață, depindem de anumiți oameni și că...dar nu apucă să își termine ipoteza când, deodată, intră în casă un purcel pe nume Ali care plângea...
Băiatul l-a întrebat ce are si aceasta a izbucnit în râs spunând :
-Nu îmi văd rostul vieții, tinere băiat! Ma îndrăgostesc de orice purcelușă frumoasă văd, și după, fie aceasta nu vrea sa aibă de a face cu mine, fie guițăm ceva timp, ajung să cred că o cunosc și după mă rănește într-un fel sau altul, dovedindu-mi total contrariul...
Nimeni nu mă înțelege...
Chiar nu știu ce să fac...
Atunci băiețelul se gândi ce ar spune domnul profesor N., care dacă încă citește până aici, fie e o persoană specială căreia îi pasă de oameni, fie nu are ce sa facă:)) , și îi spune purcelușului:
-Ei bine, domnule purcel Ali, ai început greșit. Dragostea este unul din cele mai complicate sentimente. De multe ori este numită și izvorul sentimentelor deoarece din aceasta pot izvorî atât bucurie, compasiune, bunătate, cât și furie, ură și răutate. Dragostea este atât o armă care poate distruge tot, cât și o baghetă magică care poate crea orice. Vezi tu, un sentiment atât de intens nu poate apărea în câteva secunde.
-Guiț! Nu cred că înțeleg...
-Ce vreau să zi este că tu nu iubești acele purcelușe, Ali, doar ești atras de aspectul lor fizic, și mai vreau sa îi mulțumesc lui N. dacă încă citește...
-Dar, pentru unele chiar am simțit că aș fi capabil sa îmi dau viața, chiar părea ca totul să fie perfect, când, dintr-o dată, ele se schimbă radical. Cum este posibil?
-Cel mai probabil, dragul meu purceluș, dacă chiar ai fost într-un fel îndrăgostit de ele... fie ele nu au fost niciodată cum ai crezut tu, fie acestea s-au schimbat încetul cu încetul. Însă tu, fie nu ai observat, fie nu ai vrut să observi deoarece erai îndrăgostit de ele, astfel ajungând sa iubești nimic mai mult decât o iluzie, o amintire...
-Dar, de ce se schimbă?
-Este in firea omului să se adapteze, cel mai probabil și a purceilor. Fie, pur si simplu, tu începi să le stresezi... Poate se îndrăgostesc ele de altcineva. Mai bine zis, sunt atrase de altcineva.
Există prea multe posibilități.
-Ok..., dar de ce simt că nu mă înțelege nimeni?
-Trebuie sa înțelegi ca există o singură persoană care te înțelege cu adevărat, si aceea nu ești tu, ci Dumnezeu. Acum, întrebă -te: dacă nici chiar tu nu ești în stare să te înțelegi, cum ar putea fi alții?
-Mulțumesc mult . Încep să înțeleg ....Și, ce îmi propui să fac?
-Du-te și trăiește-ți viața. Nu mai încerca sa te îndrăgostești, nu te mai atașa de persoane... inutil...
-Pot să beau, să fumez?
-Poți să faci orice vrei tu, atâta timp cât aceste vicii nu ajung să te controleze. Cum vezi că devii dependent sau obsedat de ceva, încearcă sa renunți la el. Obsesia nu duce nicăieri.
-Așa o să fac. Mulțumesc mult. Mulțumesc si lui N. dacă încă citește, deși nu prea cred.
Ieși porcul din cameră.
Băiatul se calmase... se lăsase o liniște intensă ...timp de 3-4 secunde...
După care, niște guițături puternice încep sa se audă...băiatul se uită pe geam și vede cum purcelușul Ali fusese înjunghiat...
Băiatul se trezește și izbucnește în plâns...
Realizează că viața este atât de scurtă...că ar trebui sa renunțăm la ce crede lumea despre noi, să renunțăm la dorința de a fi bogați... Și să ne bucurăm de viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu