Astăzi a venit ziua aceea de care ne temem majoritatea! Este ziua în care sfârșitul și noul început vine peste tine, dragul meu prieten!
Din păcate este o zi care trebuia să vină, eram conștient de ea de când am început să te conștientizez ca apropiat de taină al meu, știam că vine și într-un fel mă bucuram deși sunt atât de atașat de tine, atât de îndrăgostit de tine și te iubesc din tot sufletul meu. Nu vreau să îți dau drumul să pleci, nu vreau să te las să fii tu însuți cel care ai fost lângă mine atâta timp, care m-ai înțeles întotdeauna, îmreună cu care am făcut atâtea și atâtea și am petrecut întreaga mea viață și lângă care am crescut! Îmi pare incredibil să te văd plecând de lângă mine, din mine! Tu care nu îmi dădeai pace, tu care și astăzi încă ești prezent prin urmele sufletești pe care mi le-ai lăsat în inimă, în comportamentul meu, tu care nu vrei să te desparți de lumea asta pentru că este prea frumoasă, prea plăcută, prea senzuală și emotivă!
Da! Astăzi deși te-am iubit din toată ființa mea, trebuie să îți dau drumul de lângă mine, să te păstrez ca simplă amintire cronologică din viața mea, care a fost odată ca prieten, confident, frate, trup și carne a mea. Trebuie să te las să te odihnești, nu veșnic ci până la un timp, dar trebuie din viața mea să te scot altfel simt că nu aș mai putea trăi cu mine însumi având această conștiință mereu prezentă pe care o aveam datorită amintirilor împreună și a vieții petrecute alături. Încă am momente când te simt viu, te simt trăind alături de mine, simt că îmi dai sfaturi, simt că îmi îndrepți privirea spre lumea aceasta apetisantă din care ai mai vrea și tu din când în când să iei o bucată, să te mai simți bine pentru o ultimă oară, măcar... Dragul meu și iubitul meu prieten de o viață, ne despărțim astăzi... Cu toată amintirea psihologică și cu toate trăirile incredibile pe care le-am avut împreună. Gata! Trebuia să vină și această zi! Nu mai puteam locui în același trup și eu și tu cu amintirea și cu forța incredibilă pe care o aveai în mine și prin mine în lume! Mult iubitul meu, mă cutremur când mă gândesc cum va fi fără tine... Eu eram tu, tu erai eu... Eram cei mai mari îndrăgostiți de această viață de aici și acum, cu multiple gânduri în toate colțurile lumii, cu planuri extraordinare cum să cucerim alte inimi, alte suflete, cum să îi ajutăm pe cei de lângă noi, pentru ca ei să ne iubească și să iubească astfel viața... O, tempora! Ce frumoase vremuri, am trăit alături de tine!
O singură și ultimă rugăminte mai am! Du-te, pleacă și dispari din aminitrea mea, ca viața mea de acum înainte să nu mai fie chinuită de amintirea ta! Te rog, rămâi acolo în trecut... Rămâi cu toate amintirile noastre, cu toate gândurile noastre cele mai ascunse și cele mai de taină, pentru că nu vreau să îmi mai aduc aminte de tine astfel... Nu pentru că aș fi egoist, ci pentru că nu pot trăi fără tine viața pe care am trăit-o...
Într-o zi știu că și eu voi trece și mă voi duce, de aceea nu vreau să te trăiesc în trecut pentru că totul este pentru mine un mare trecut, care a trecut... Amintirea ta deși încă îmi este vie, o voi face uitată nerepetând toate cele care îmi vor aduce aminte de tine. Adio, prietenul meu! Nu ne vom mai revedea... Toate vor rămâne acolo... Azi este un nou început... Viața nu are rost decât numai în prezentul prezentului! De aceea îți doresc să rămâi o amintire care nu mă va mai afecta pe viitor și care să își trăiască timpul ei și noțiunea ei de spațiu. Te-am iubit din tot sufletul, azi rămâi cu bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu