Orice lucru are un sfârșit, deci un nou început!

Aseară mă uitam cum ia bătălie Spania de la echipa foarte bună a lui Chile și am găsit explicația pentru căderea Spaniei și a Barcelonei, cel puțin din punctul meu de vedere. Tiki-Taka, a fost transformată în sistem. Un sistem închis, cu pase executate din automatism, un sistem tocit, care arată un joc surd, rupt de substanță. Îmi aduc aminte cum jucau la început cum jucau, cu câtă lejeritate și cu câtă deschidere, era o bucurie, o plăcere să urmărești echipa Barcelonei. Erau un joc frumos, explosiv, cu ruperi de ritm, cu roiuri de pase, cu șuturi de la distanță, cu intrări cu mingea în poartă. Însă cu timpul, a fost transformat într-un sistem, un automatism de la care s-a aștepta să funcționeze de la sine. Nu mai avea cum să funcționeze de la sine odată ce jucătorii respectivi au jucat și au câștigat tot ce se putea câștiga. A intervenit rutina și lipsa motivației, pentru acești jucători. Fotbalul lor nu mai bucură și nu mai arată fotbalul ca bucurie. A devenit previzibil, monoton, plictisitor, indiferent de câți bani ar câștiga. Oficial a intrat în legendă, perioada 2007 – 2012 care a bucurat ochii celor care au apreciat fotbalul ca pe ceva mai mult decât, tactică, ermetizare, sistem și „nu contează cum jucăm, atâta timp cât câștigăm”.

 Tiki-taka, cum a fost numit acest sistem de pase extraordinar dezvoltat de Barcelona și de echipa națională a Spaniei, a început pentru Barcelona odată cu plecarea lui Ronaldinho și a lui Rijkaard și intrarea în echipa 1 a Barcelonei a lui Messi în sezonul 2008-2009 cu Pep Guardiola antrenor. Însă nu Messi a fost singurul care a revoluționat fotbalul spectacol ci echipa s-a clădit pe scheletul echipei naționale a Spaniei, Valdes, Pique, Puyol, Xavi, Iniesta, David Villa, Pedro. Anul 2008-2009 a fost anul magic al lor, cucerind tot ce se putea câștiga (Titlu, Cupa Spaniei, Champions League, SuperCupa Spaniei, Supercupa Europei, Cupa Intercontinentală) și titlul European la fotbal continental cu Spania în 2008. Modul în care a jucat Barcelona și Spania, din 2008 până în 2012 cu David Villa cel mai bun marcator și Xavi, cel mai bun jucător al turenului. Sezonul Barcelonei aproape impecabil, este imitat în sezonul 2010-2011 câștigând, cu excepția Cupei Spaniei, toate celelalte 5 trofee rămase, național, continentale și intercontinentale. Spania câștigă de asemenea primul titlu modnial din istorie în acel an 2010.

Un bilanț scurt ne arată faptul că Spania între 24 martie 2007(începutul dominației) (Calificări pentru campionatul European 2008) și 13 iunie 2014 (sfârșitul perioadei de aur), are în palmares 2 titluri Europene consecutiv (2008,2012) și între ele și unul Mondial(2010) având uluitorul palmares de 49 de victorii, 5 egaluri și o singură înfrângere în grupele mondialului cu Elveția. Deci din 55 de meciuri intercontinentale oficiale, Spania a luat o singură bătaie în 7 ani. Cifrele vorbesc de la sine!

Iar în ceea ce privește echipa Barcelonei, din 2008-2009 primul sezon de dominare a fotbalului) până în 2011-2012 (după acest sezon va începe declinul), în acești 4 ani Barcelona a câștigat 3 titluri în La Liga, 2 Cupe ale Regelui, 2 Champions League, 3 SuperCupe ale Spaniei, 2 SuperCupe ale Europei, 2 CupeIntercontinentale. Total: 14 Trofee naționale, continentale și intercontinentale în 4 ani!

Jucătorii Pique, Puyol, Xavi, Iniesta, Pedro, David Villa, Pedro, Valdes, Bousquets, Fabregas, care fac parte și din naționala Spaniei și din echipa Barcelonei, au câștigat toate cele 8 trofee majore pe care le poate câștiga în viață un jucător de fotbal (Campionatul, Cupa și SuperCupa pe plan național; Champions League, SuperCupa Europei și Cupa Intercontinentală la nivel continental și intercontinental cu echipa de club; Cupa Europei și Cupa Mondială cu echipa națională).

            Personal, mă bucur că am fost contemporan cu aceste echipe, pentru că astfel am și eu ce povesti copilului meu care se va naște peste câteva săptămâni și nepoților mei.