Câteva gânduri la rugăciunea „Tatăl nostru...”

    Aflându-mă la spital în pragul unei operații importante a fiului meu, mă aflam într-o situație puțin tensionată. Împreună cu soția am avut o dispută din cauza nervilor și a stresului generat de locul unde ne aflam și ne-am certat destul de serios. După câteva clipe de supărare, angoasă, anxietate, neliniște, încerc să fac ceva care să mă scoată din acea stare apăsătoare. Primul lucru care mi-a venit în cap a fost rugăciunea Tatăl nostru și am început pe un bilet de trimitere să scriu câteva gânduri și trăiri pe care le-am simțiti în acele momente când aveam nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.

   Rugăciunea Tatăl nostru este poate cea mai cunoscută rugăciune și adresare pe care o putem face lui Dumnezeu, care ne-a fost dăruită și prin ale cărei cuvinte, s-a rugat însuși Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos atunci când a fost rugat să ne învețe cum să ne rugăm (Matei VI, 9-13). Este rugăciunea la îndemâna tuturor oamenilor care este cea mai cuprinzătoare și cea mai simplă.

   Ce aș mai vrea să spun este că, deși în aparență putem vorbi de 7 cereri pe care i le adresăm lui Dumnezeu, el sunt de fapt 7 binecuvântări sau 7 blesteme pe care i le cerem lui Dumnezeu... să le luăm pe rând.

    1. Tatăl nostru Care ești în ceruri

   Vedem că Dumnezeu este Tatăl nostru al tuturor, nu al meu personal sau al unei confesiuni în special (al ortodocșilor, al catolicilor etc.) ci este un Tată al tuturor oamenilor și creaturilor. Prin Tată avem legătura cu toate pentru că Tatăl le-a făcut. „Care ești în ceruri” cuvântul ceruri mi-a atras atențai că este la plural. Deci nu în Cer, undeva sus, departe de noi inaccesibil... Ci este Tatăl care locuiește în ceruri și care este primul cer al fiecăruia dintre noi? Desigur că mintea noastră... E deasupra noastră și este primul cer, după care urmează cerul văzut... Deci este Tatăl nostru care locuiește în mintea noastră, în mințile fiecărora dintre noi, Tată care este în fața noastră sau mai bine spus noi suntem în fața Lui continuu.

   2. Sfințească-se numele Tău

   Iar aici apare un prim paragraf din care, se pare că nu înțelegem nimic... Cum adică să se sfințească numele lui Dumnezeu? Dumnezeu are nevoie ca numele lui să fie sfințit? Ce am putea aduce noi, din starea noastră de cele mai multe ori nefastă la numele lui Dumnezeu să îl sfințim? Ceea ce îi cerem de fapt lui Dumnezeu este ca noi să ne sfințim prin numele Lui și prin acesta și prin prezența Lui, pentru că de fiecare dată când chemăm numele lui Dumnezeu, El este de față înaintea noastră. Deci, viața noastră se sfințește prin trăirea, gândirea, pomenirea numelui lui Dumnezeu.  Ce facem noi în această cerere nu este nimic altceva decât să încercăm să creăm o punte de legătură între noi și Dumnezeu.

   3. Vie Împărăția Ta

   Corect, să vină Împărăția Lui Dumnezeu, fapt paradoxal pentru noi. Cu alte cuvinte cerem încheierea împărăției vremelnice de aici și venirea Împărăției păcii, bucuriei și dreptății în Duhul Sfânt în veșnicia lui Dumnezeu. Pare paradoxal ceea ce cerem noi... Să vină veșnicia mai repede . Iar intrarea în veșnicie nu coincide cu altceva decât cu ieșirea din viața aceasta.... Moartea ca pas spre Înviere și spre veșnicie.

   4. Facă-Se voia Ta precum în cer și pe pământ

   Cerem să se facă voia lui Dumnezeu, dar în această lume meschină pare că nici Dumnezeu Creatorul nu mai are loc în ea. Așa că Dumnezeue de cele mai multe ori lucrează prin ce i se pune înainte de către om. Voia lui Dumnezeu înseamnă conlucrarea lui cu voia noastră liberă de aceea și completarea „precum în cer și pe pământ” arată acest fapt. Dacă punem în legătură cerul de aici cu cerurile din propoziția de la începutul rugăciunii, înțelegem că îi cerem lui Dumnezeu să se facă voia Lui, precum în mintea noastră (cer) așa și în trupul nostru (pământul din care am fost creați). Dacă nu suntem atenți la ce cerem și nu îi cerem lui Dumnezeu cu inima blândă, așezată, liniștită, bucuroasă, să se facă voia Sa iar noi să ascultăm și să o împlinim așa cum am înțeles-o în mintea noastră așa și în trupul nostru adică în viața noastră, această cerere se poate  transforma într-o cerere de autoblestemare  (dacă ar fi să ne dea Dumnezeu după cum avem în mintea noastră). Cea mai importantă voie a Lui Dumnezeu e ca toți să ne bucurăm veșnic de dragostea lui pentru noi și de El în Împărăție.

  5. Pâinea noastră cea spre ființă (de toate zilele) dă-ne-o nouă astăzi

   Dumnezeu ne aratp și de această dată că avem nevoie și de spirit și de materie. El este Pâinea care ni se dă spre mâncare în Liturghie și în viața noastră și tot EL ne dă și pâinea adică cele de trebuință vieții zilnice pe acest pământ. Dumnezeu știe că așa ne-a făcut să avem nevoie și de spiritual și de amterial, iar amterialul trebuie spiritualizat. Ceea ce îl face pe Hristos și implicit pe Dumnezeu, cu toată mulțumirea pe care i-o aduc părintelui Nicolae Steindhart, cel mai mare materialist din toate timpurile. Este și Pâinea care a venit din cer dar ne dă și pâinea din grâu spre hrana noastră.

   6. Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri

   Cel mai dificil lucru de realizat și pe care mulți apropiați mi-l recunosc. Unul din principalele motive pentru care majoritatea celor care nu pot ierta, nu rostesc această rugăciune. Mai importantă decât iertarea este uitarea. Dacă Uiți răul pe care ți l-a făcut cineva și răul te va uita pe tine și astfel iertarea este inclusă în uitare. Dar dacă iertăm și nu uităm răul făcut, iertarea nu are nicio valoare. În baza conlucrării cu El, Dumnezeu vrea să ne facă frați ai aceluiași Tată, Tată al iertării. Cum facem asta? iertând și noi, ne iartă și El. Nu este un troc juridic, nici o împlinire a dreptății matematice ci mai mult. O mare milă a lui Dumnezeu față de noi. Noi greșim mult și iertăm puținul altora, iar Dumnezeu ne iartă multul nostru. Mi se pare „nedreptate” divină... Slavă lui Dumnezeu pentru ea! Traducerea corectă este „și ne lasă nouă datoriile noastre, precum și noi lăsăm datornicilor noștrii”... Dacă ne gândim la ce datorii avem unii față de alții, datorii spirituale care sunt foarte greu de plătit și echivalat... Am conștientiza altfel puterea rugăciunii și a iertării.

   7. Și nu ne duce pe noi în ispită ci ne izbăvește de cel vicean

   Iar un loc mai dificil... Am avea impresia că Dumnezeu ne ispitește cu ceva... Traducerea corectă ar fi „și nu ne lăsa pe noi în ispită”, adică nu ne lăsa singuri în ispită, fii cu noi și acolo Doamne, încearcă-ne voințele și inimle noastre, dar nu ne lăsa pradă lor, ci ajută-ne să devenim mai buni, mai înțelepți, mai curați cu inima. Cum am putea să vedem de ce suntem în stare dacă nu suntem puși la încercare? Avem nevoie de încercări ca să ne arate cine suntem noi cu adevărat. Iar pentru a putea face față încercărilor cerem ca cel rău să nu aibă putere asupra noastră.

   Cam aceasta ar fi o scurtă explicare a rugăciunii Tatăl nostru după cum mi-a fost dat mie, unuia care țin minte răul și care m-am certat ca un turbat cu soția mea pe care o iubesc... Așa am înțeles eu Tatăl nostru după mintea mea mică și păcătoasă... Sunt deschis oricăror critici pozitive și negative... Doar prin critici putem crește... adică prin ispite! O noapte bună tuturor... 03:50, 20.12.2014! Și Hristos să se nască în peștera sufletului vostru continuu, pentru a fi împreună niște mici copii prezenți la nașterea sa!